Au trecut 2 ani de zile de cand suntem fericiti cu adevarat! Baietelul nostru, Theo, nu poate fi descris prin cuvinte si cred ca si lui ii place mai mult asa (comunicam mai mult prin telepatie :)), dar este cu siguranta unul dintre cei mai buni omuleti de pe pamant (asa cum sunt toti copiii care au parte de iubire).
Daca ar fi sa primesc un premiu cat de mic ca la Oscaruri pentru tot ceea ce incerc sa fac pe Pamantul asta si ar trebui sa tin un mic discurs, atunci el ar incepe cu "Iti multumesc, Doamne! Iti multumesc, Monica! Le multumesc parintilor mei si ai Monicai! Pentru tot!".
Cu Theo a pornit si ideea de a deveni fotograf. Eu nu cred ca a fost doar o coincidenta. La cateva zile dupa ce s-a nascut, eram la prima nunta ca fotograf principal. Cred ca acesti copii vin cu ceva mai mult decat cu o prezenta agreabila, cu probleme, bucurii, lacrimi etc. Eu cred ca vin in ajutorul nostru sa ne implinim visurile si ne dau curaj. Cel putin eu asa simt cand il vad zambind din toata inima la mine.
Fotografiile de mai jos sunt facute recent si sunt ultimele pentru el cu parul lung. Cred ca dupa ce il vom tunde nu voi mai auzi "Ce fetita draguta" cand iesim in parc sau pe strada la plimbare. :)
La multi ani, Theo! Te iubim!
PS: Un prieten ne-a facut o surpriza frumoasa de ziua lui Theo. Multumim mult, Alexandru!
